Istoric

Primele atestari documentare in care este mentionata comuna Semlac („ZEMLEKHAZA”) dateaza din anul 1256. Sapaturile arheologice facute de catre Muzeul Judetean Arad intre anii 1960-1965 la locul numit „Santul mare” –  vechea localitate dacica „ZIRIDAVA” – situata in sud-vestul hotarului comunei au scos la iveala urme de locuit mult mai vechi, din perioada daco-romana.

In jurul anilor 1100 se gaseau in zona mai multe asezari locuite care se numeau Pobara, Cutina, Alba Dolina, Bisericuta, Hada, Ghedus s.a.

Localitatea a fost proprietatea statului maghiar, regele Andrei al II-lea donand-o Manastirii Cenad. In 1320 regele Carol Rober de Anjou a facut cadou domeniul, familiei unui cavaler de al sau, Ion Zemleky, de la care comuna va prelua numele. Acesta si-a casatorit una din cele patru fete cu unul din feciorii nobililui Iaksici care stapanea Nadlacul (ulterior acesta va stapani si Semlacul).

Dupa 1450 domeniul va trece in proprietatea lui Iancu de Hunedoara, iar dupa moartea lui, la asediul Belgradului in 1456, mama sa v-a dona 3/4 din suprafata locuitorilor Semlacului.

In 1514, Gheorghe Doja impreuna cu cei treizeci de osteni ai sai va trece pe aceste meleaguri indreptandu-se spre Timisoara, dupa ce a ocupat Nadlacul si s-a razbunat pe nobilii unguri aflati acolo.

Incepand cu 1552 turcii vor distruge aproape toate localitatile aflate pe malul Muresului, inclusiv asezarile din jurul Semlacului. In Bisericuta exista o biserica construita de sarbii colonizati aici si pe care turcii au transformat-o in moschee.

In 1566, Semlacul este preluat de capitanul Magocs Gaspar, iar in 1648 v-a ajunge din nou in stapanirea episcopiei de Cenad – din 1651, platindu-i episcopului Toma Palffy cate sase taleri pe an.

Dupa formarea granitei pe Mures, in 1570, aici au fost distribuiti 136 de graniceri sarbi. In 1749 in Semlac erau 102 case. Dupa desfiintarea granitelor in 1750 sarbii colonizati in zona vor pleca, stabilindu-se in Ucraina (95 de sarbi intemeind acolo o localitate numita tot Semlac, astazi Skaleva).

In 1771 in Semlac exista deja o biserica ortodoxa romana.

Din comuna Mezobereny – Ungaria, si din alte localitati vor fi adusi incepand cu 1818 colonisti germani, slovaci s.a.m.d.

In 1848 si Semlacul va trece prin framantarile revolutiei, localnicii fiind nemultumiti de mosierul Hadik, care va pierde pamantul.

In 1881 in Semlac exista un cor vocal bine pus la punct condus de profesorul Achim Suman din Chizatau.

Semlacul este pomenit in arhive sub diferite denumiri: Szemlak (1326), Zemlak (1330), Szemlekhaza (1346, 1383, 1389, 1405, 1453, 1472, 1478, 1536), ramanand la final la denumirea actuala SEMLAC.